Titlul original: Never cry werewolf
Pagini: 304
Anul apariţiei: 2009
Format: 13x20 cm
Copertă: dublu cartonată
Lumina lunii îţi poate schimba radical viaţa. Şi totul începe atât de simplu... Tu. El. Luna. Te-ai ars!
Nu plânge sub clar de lună este una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste pe care le-am citit în anul 2012. Dacă te-ai săturat de cărţile cu vampiri, aceasta este o bună alternativă, prezentând povestea de dragoste dintre Shelby Locke, o adolescentă obişnuită şi vârcolacul Austin.
Cartea e un fel de Cenuşăreasa modernă, având elemente care aduc aminte de aceasta: mama ei naturală moare, tatăl se recăsătoreşte cu o scorpie, fapt care lasă o amprentă profundă asupra lui Shelby, şi faptul că mama ei vitregă încearcă să-i facă viaţa un calvar.
Mama ei vitregă reacţionează de-a dreptul exagerat când o prinde pe Shelby că era să se sărute cu un băiat, iar datorită ei, toate planurile de vară ale fetei sunt anulate, iar ea este trimisă într-o tabără de reeducare: Tabăra Semilunii. Ceea ce crede Shelby că va fi o vară oribilă îi va schimba destinul , mai ales când îl întâlneşte pe Austin Bridges, fiul unei vedete rock, trimis din greşeală în tabără de noul impresar al tatălui său. Dar Austin ascunde un teribil secret: este vârcolac. Totul se complică când Shelby îi află secretul şi îl ajută să evadeze din tabără, iar de aici şi până la fermecătoarea lor poveste de dragoste nu e decât un pas.
M-a impresionat foarte mult finalul, la care eu chiar nu mă aşteptam... dar care a făcut povestea de dragoste a celor doi să dăinuie.
Citat:
Am rămas pe loc în pragul uşii şi mam uitat înapoi pe poteca întunecată către Austin, care se oprise în dreptul uşii luminate de la Gheonoaia Pătată. Nu vorbise mult în timul cinei, dar conversaţia noastră în şoaptă, dar conversaţia noastră în şoaptă, care avuse loc mai devreme, încă mă bântuia. Mă considera prietenă, iar eu îl consideram un tip drăguţ. Un tip drăguţ cu mari probleme.
Nota mea: 4/5
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu