Recenzie #17: "Dune 2: Mântuitorul Dunei"

Editura: Nemira (Nautilius)

Anul apariţiei: 1993 - prima ediţie, necartonată

                      2012 - ediţia curentă, copertată

Număr de pagini: 304

Format: 14,5 x 21,5

Copertă: cartonată

Titlul original: Dune Messiah

    Acţiunea din acest al doilea volum are loc cu doisprezece ani după ce Paul Atreides (alias Muad'Dib) a devenit Împărat în urma căsătoriei aranjate cu Prinţesa Irulan, fiica Împăratului Padişah al IV-lea.

    Paul a reuşit să îndeplinească dorinţa cea mai aprinsă a fremenilor - a transformat Dune într-o planetă prosperă, în care apa există pretutindeni.

     După moartea primului lor copil în timpul războiului din urmă cu doisprezece ani, Chani nu a mai reuşit să rămână însărcinată. În schimb, Irulan îşi doreşte din ce în ce mai mult să fie ea cea care să-i ofere lui Paul un moştenitor, şi apelează la metode extreme, cum ar fi să-i strecoare anticoncepţionale lui Chani în mâncare.

    Între timp, duşmanii lui Paul - Bene Gesseritul, Bene Theilaxu şi Ghilda, se aliază pentru a-l distruge pe Paul. Ghilda îi oferă drept cadou un ghola (un "zombi" cu gândire mecanică, programată), chiar pe Duncan Idaho, dar, în cele din urmă, sentimentele se dovedesc mai puternice decât răul.

    Continuarea Sagăi Dune este mult mai bine formulată, din punct de vedere al conţinutului (chiar dacă diferenţa între volumul 1 şi 2 este de vreo 500 de pagini). Finalul este cel mai captivant moment, deoarece Chani moare dând naştere la gemeni, iar Paul, acum orb, în urma unei explozii, pleacă în deşert (conform unei tradiţii fremene, care spune că orbii trebuie abandonaţi în deşert). Mai mult ca sigur că cei doi gemeni (un băiat şi o fată), supravegheaţi de Alia şi de Duncan, vor deveni personajele centeale ale următorului volum.

Nota mea: 5 / 5