Recenzie #18 : "Instrumente mortale 1: Oraşul Oaselor" de Cassandra Clare

Editura: Leda
Anul apariţiei: 2011
Număr de pagini: 480
Format: 15x23 cm
Copertă: supracopertă
Titlul original: The Mortal Instruments 1: City of Bones

    Pfoai! Deci aşa carte n-am citit până acum: plină de intrigi, întorsături de situaţie, acţiune, dragoste şi şi mai multe întorsături de situaţie. Oraşul Oaselor pur şi simplu m-a fermecat!

    Personajele, atât cele principale, cât şi cele secundare sunt foarte bine conturate. Autoarea nu se foloseşte de un singur personaj reflector, ci de mai multe, mânuind personajele ca pe nişte păpuşi. De la început până la sfârşit se observă o evoluţie foarte mare a personajelor.

    Povestea începe în momentul în care Clary descoperă că poate vedea şi alte creaturi în lumea în care trăieşte. Descoperirea acestei lumi, a "repudiaţilor" duce la un şir de evenimente ciudate care o vor face să-şi cerceteze trecutul şi să-şi descopere amintiri reprimate. 

    Între personajul principal feminin, Clary, personajul principal masculin, Jace, şi cel mai bun prieten al lui Clary, Simon, se conturează un "uşor" triunghi amoros (vă veţi da seama de ce este un "uşor" triunghi amoros pe parcurs ce citiţi cartea), şi care se încheie cu mult mai spectaculos... şi mai ciudat decât se aşteaptă majoritatea celor care citesc cartea.

    Mi-a plăcu mai ales modul în care Cassandra Clare scrie, captivând cititorul încă din primele rânduri. Există, de asemenea, şi foarte multe pasaje care îţi aduc zâmbetul pe buze, iar mai jos aveţi câteva:

-Sticluţe cu agheasmă, pumnale sfinţite,stele şi săbii de argint… gloanţe de argint, talismane protectoare, crucifixe, stele ale lui David…-Iisuse! zise Clary.-Mă îndoiesc că el s-ar potrivi.

Uşa se deschise brusc. Jocelyn dădu un ţipăt scurt.-Iisuse! exclamă Luke.
-Eu sunt! zise Simon. Cu toate că mi s-a spus ca asemănarea este izbitoare.

Nota mea: 5+/5