Editura: Leda
Pagini: 320
Format: 13x20 cm
Anul apariţiei: 2010
Copertă: supra-cartonată
Titlul original: Blue Bloods 1
Presupun că fiecare dintre noi şi-a imaginat cel puţin o dată cum ar fi dacă ar fi vampir, după ce a citit o astfel de carte. Melissa de la Cruz adaugă un mare farmec speciei vampirilor, astfel încât dacă ne imaginăm că suntem un vampir cu sânge albastru (care mai este şi bogat pe deasupra) va fi de mii de ori mai interesant decât dacă ne imaginăm că suntem un vampir din Amurg.
Melissa de la Cruz oferă o cu totul altă perspectivă asupra vampirilor, adăugând secrete, tradiţii şi glamour, făcând seria Sânge albastru să fie minunată încă de la primul volum. Pasajele din jurnalul lui Catherine Carver, despre care mai târziu aflăm că este Cordelia, şi pasajele din studiul profesorului Lawrence Winslow Van Alen, bunicul lui Schuyler, adaugă un plus de mister poveştii.
Autoarea foloseşte nişte expresii şi figuri de stil minunate, care dau un aer de epocă momentelor romantice ("El a sărutat-o, iar sufletele lor s-au îmbinat prin melodia mai veche ca timpul"). Pasajele cu înmormântările celor cu sânge albastru au fost extrem de surprinzătoare, mai ales deorece aceştia se îmbrăcau în alb pentru a întâmpina noul ciclu al vieţii vampirului "decedat" ("Negru e culoarea nopţii. Albul este adevărata culoare a morţii.").
Schuyler Van Alen, o fată de cincisprezece ani, inadaptată social, locuieşte cu bunica ei, Cordelia. Schuyler are puţini prieteni: Oliver Hazard-Perry (care chiar dacă este un Conduit cu misiunea de o proteja, îi este un prieten adevărat), Dylan Ward (care a fost dat afară de la toate şcolile frecventate până atunci), şi mai târziu, Bliss Llewelyn.
Faptul că autoarea a metamorfozat prietenii canini ai tinerilor cu sânge albastru în îngerii lor păzitori a fost o idee genială, care totodată promovează isteţimea acestor patrupede.
Nota mea: 5+ / 5
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu