Recenzie #37: "Sânge albastru 3: Revelaţii" de Melissa de la Cruz

Editura: Leda
Anul apariţiei: 2011
Număr de pagini: 286
Format: 13 x 20 cm
Copertă: supra-copertă
Titlul original: Blue Bloods 3: Revelations

    Sânge albastru... Blue Bloods... Sangre Azur... spuneţi-le cum vreţi voi, dar pentru mine, aceştia vor rămâne mereu cei mai uimitori vampiri, cu cele mai captivante aventuri. Ţinând cont că acesta este al treilea volum al seriei şi că deja am făcut recenzie la celelalte două, probabil că mă voi repeta cu nişte lucruri.

    Revelaţii păstrează acelaşi aer mistic, fascinant, te prinde la fel de uşor în mrejele lecturii ca şi cele două volume anterioare ale seriei. Revelaţii a fost o lectură uşoară, plăcută, numai bună de citit seara, înainte de culcare. Suspansul şi misterele se intensifică; lumea celor cu sânge albastru începe încet, încet să se năruie, odata cu noua apariţie a lui Lucifer, conducătorul celor cu Sânge Argintiu, şi eliberarea fratelui acestuia, Leviathan. Suspansul şi sentimentul de thrilling sunt sporite de adaosurile pe parcursul lecturii - un fel de anexe cu fragmente de conversaţie sau scrisori, care ne dezvăluie câteva lucruri interesante.

    Nu ştiu dacă am precizat acest lucru în recenziile celorlalte două volume, însă un atu pe care îl are Sânge albastru este eroina, Schuyler Van Allen. Nu este un sex simbol (precum eroinele lui Richelle Mead), nici nu arată prea bine (autoarea subliniază aceste lucruri în diferite secvenţe), dar are un fel aparte de a fi, iar acest lucru face povestea mult mai frumoasă..

    Sânge albastru e printre seriile mele preferate, împreună cu Instrumente mortale, Academia Vampirilor şi Divergent. Abia aştept să citesc Moştenirea familiei Van Allen!