vineri, 6 decembrie 2013

Recenzie #38: "Jocurile Foamei" de Suzanne Collins

Editura: Nemira
Anul apariţiei: 2011 / 2013
Număr de pagini: 312 / 312
Format: 14,5 cm x 21,5 cm / 13 x 20 cm
Copertă: hardcover / paperback
Titlul original: Hunger Games

    <<Fie ca sorţii să fie de partea voastră! >>. Aceasta e replica care mi-a rămas în minte. Un thriler distoptic, Jocurile Foamei a avut un foarte mare succes internaţional, şi acum am aflat şi de ce.
    Când am fost în excursie pe la sfârşitul lui octombrie, am uitat să-mi pun o carte pentru drum, aşa că am intrat pe scribd.com şi mi-am downloadad e-bookul Jocurile Foamei şi în cele cam şase ore cât am citit pe autocar am reuşit să termin în jur de 300 de pagini. Cartea mă prinsese, iar în săptămâna următoare am terminat.
    Din categoria thriller distoptic am mai citit şi Divergent şi Insurgent, dar Jocurile Foamei este net superioară cărţilor Veronicăi Roth. Suzanne Collins împleteşte, în acest prim volum al trilogiei, acţiunea cu iubirea, presărând din când în când scene de suspans.
    Jocurile Foamei este o lectură uşoară, plăcută, care te ţine cu sufletul la gură până la final. Perspectiva narativă subiectivă ne permite să intrăm în mintea lui Katniss, să ştim ce aceasta gândeşte în timpul Jocurilor, precum şi înainte şi după acestea.
    Katniss Everdeen e o eroină, o luptătoare. Doar cu firea ei perseverentă reuşeşte să rescrie istoria Jocurilor Foamei, sfidând astfel Capitoliul şi riscându-şi propria viaţă, chiar şi după ce Jocurile s-au terminat.
    Chiar dacă e un roman fantastic, tot se desprinde o morală, şi anume că prietenia şi iubirea te ajută să treci peste orice obstacole.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu