Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2011
Număr de pagini: 200
Format: 13 x 20 cm
Copertă: paperback
Titlul original: La trilogia de Niebla 1: El principe de la Niebla
Stephen King, maestrul suspansului? Prostii! După ce am citit Prinţul din negură mi-am dat seama că în lume există o mulţime de scriitori nelansaţi sau abia cunoscuţi, care sunt mai bun decât el. Aşa e şi în cazul lui Carlos Ruiz Zafon, scriitor de origine spaniolă, abia cunoscut publicului, şi care este, după părerea mea, mult superior lui Stephen King în domeniul suspansului. Dacă cărţi ale lui Stephen King sunt catalogate ca şi horror-uri, şi nu sunt horror-uri, Prinţul din negură mi s-a părut mult mai horror decât cărţile lui Stephen King pe care le-am citit până acum. Şi nici măcar nu e catalogată în acest gen!
Ca şi în majoritatea cărţilor lui SK, unde copiii sunt protagonişti sau joacă roluri importante, această trăsătură se găseşte şi în prima carte a trilogiei Niebla (Ceaţa): protagonistul este un copil de 13 ani (număr considerat ghinionist), pe nume Max Carver. Accentele horror sunt cele mai frumoase părţi ale volumului.
Este interesant să urmăreşti evoluţia poveştii, de la început până la sfârşit. Acele accente horroe despre care am menţionat mai sus apar încă din primul capitol. Ideea ceasului care merge invers sugerează reîntoarcerea trecutului, unul fantasmagoric, care le creează o mulţime de probleme personajelor. Punctul extrem de forte este finalul, care se termină tragic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu