Editura: Tritonic
Anul apariţiei în străinătate: 2002
Titlul original: "American Gods"
Anul apariţiei în România: 2006
Traducere de: Liviu Radu
Format: 13 x 20 cm, paperback
Număr de pagini: 638
V-am mărturisit de mai multe ori că mă atrag poveştile cu zei, iar romanele cu zei îmi oferă posibilitatea să citesc o poveste mai lungă. Primul autor care mi-a oferit această posibilitate este Rick Riordan, cu seria "Percy Jackson şi Olimpienii" (seria din care la noi au apărut primele două volume la editura Arthur, imprint al grupului editorial Art). Acum, Neil Gaiman mi-a dat din nou această posibilitate prin romanul său, "Zei americani", câştigător al premiilor Hugo, Bram Stoker şi Locus în 2002 şi Nebula în 2003. După ce autorul m-a impresionat cu volumul cu ilustraţii "Cartea cimitirului", am decis să citesc un alt roman scris de Gaiman, de îndată ce voi avea ocazia. Aşa am ajuns să citesc "Zei americani".
Gaiman ni-l prezintă pe Shadow, protagonistul romanului. Shadow (umbră, în engleză) este unul din cele mai bine conturate personaje a literaturii fantastice. După ce este eliberat din închisoare, el este treptat introdus într-o lume în care există zei din diferite panteoane şi creaturi din diferite mitologii. Shadow, un simplu om, îşi face cunoştinţe printre zei, pe care şi-i face aliaţi; aici, îi putem considera ca pe cei mai de nădejde aliaţi pe Czernobog, pe Anansi şi pe Eostre. Într-adevăr, Gaiman ne face să credem că Shadow este doar un om (după cum crede şi acesta), dar mai spre sfârşitul romanului aflăm cine este cu adevărat (Shadow este doar o poreclă). Shadow e Baldur, zeul frumuseţii şi nevinovăţiei, fiu al lui Odin, despre care puţini oameni ştiu. În mitologia nordică, mama sa, Friga, a pus toate obiectele să-i jure că nu îi vor face rău fiului său. A uitat însă să ceară şi vâscului să jure, probabil pentru că l-a considerat nevătămător. Loki a făcut o lance magică dintr-o crenguţă de vâsc şi l-a pus pe un zeu orb să o arunce în Baldur, care a murit. Zeii au decis să îl readucă la viaţă, dar pentru asta, Baldur trebuia să fie plâns de toate zeităţile. O femeie gigant nu a vrut să îl jelească. Ulterior s-a descoperit că femeia gigant era tot Loki. În "Zei americani", Baldur/Shadow reuşeşte să învie cu ajutorul lui Eostre/Easter, după ce a fost străpuns în spate cu o crenguţă din pomul Yggdrasil (care ar putea fi considerată drept lancea de vâsc), de către domnul Town, unul din personajele negative.
Titlul romanului ar putea avea mai multe înţelesuri (adică două). "Zei americani" se poate referi, pentru început, la faptul că odată ce zeii au venit în America cu oamenii care credeau în ei, au ajuns să îşi însuşească traiul american; dar, s-ar putea referi şi la inamicii acestor zei - zeii din zilele noastre pe care oamenii practic îi adoră (televizorul, internetul, sexualitatea etc).
Domnului Nancy îi este aflat şi lui numele de zeu tot spre sfârşit - Anansi. M-am gândit la alt volum de-a lui Gaiman, "Anansi's Boys", şi se pare că legătura este corectă. Asta înseamnă un alt roman cu zei, un alt roman a la Gaiman, şi care a apărut şi la noi.
Zei şi îngeri, creaturi ale groazei şi oameni nebuni, Stephen King şi Neil Gaiman - preferinţele mele în ale literaturii.
Gaiman ni-l prezintă pe Shadow, protagonistul romanului. Shadow (umbră, în engleză) este unul din cele mai bine conturate personaje a literaturii fantastice. După ce este eliberat din închisoare, el este treptat introdus într-o lume în care există zei din diferite panteoane şi creaturi din diferite mitologii. Shadow, un simplu om, îşi face cunoştinţe printre zei, pe care şi-i face aliaţi; aici, îi putem considera ca pe cei mai de nădejde aliaţi pe Czernobog, pe Anansi şi pe Eostre. Într-adevăr, Gaiman ne face să credem că Shadow este doar un om (după cum crede şi acesta), dar mai spre sfârşitul romanului aflăm cine este cu adevărat (Shadow este doar o poreclă). Shadow e Baldur, zeul frumuseţii şi nevinovăţiei, fiu al lui Odin, despre care puţini oameni ştiu. În mitologia nordică, mama sa, Friga, a pus toate obiectele să-i jure că nu îi vor face rău fiului său. A uitat însă să ceară şi vâscului să jure, probabil pentru că l-a considerat nevătămător. Loki a făcut o lance magică dintr-o crenguţă de vâsc şi l-a pus pe un zeu orb să o arunce în Baldur, care a murit. Zeii au decis să îl readucă la viaţă, dar pentru asta, Baldur trebuia să fie plâns de toate zeităţile. O femeie gigant nu a vrut să îl jelească. Ulterior s-a descoperit că femeia gigant era tot Loki. În "Zei americani", Baldur/Shadow reuşeşte să învie cu ajutorul lui Eostre/Easter, după ce a fost străpuns în spate cu o crenguţă din pomul Yggdrasil (care ar putea fi considerată drept lancea de vâsc), de către domnul Town, unul din personajele negative.
Titlul romanului ar putea avea mai multe înţelesuri (adică două). "Zei americani" se poate referi, pentru început, la faptul că odată ce zeii au venit în America cu oamenii care credeau în ei, au ajuns să îşi însuşească traiul american; dar, s-ar putea referi şi la inamicii acestor zei - zeii din zilele noastre pe care oamenii practic îi adoră (televizorul, internetul, sexualitatea etc).
Domnului Nancy îi este aflat şi lui numele de zeu tot spre sfârşit - Anansi. M-am gândit la alt volum de-a lui Gaiman, "Anansi's Boys", şi se pare că legătura este corectă. Asta înseamnă un alt roman cu zei, un alt roman a la Gaiman, şi care a apărut şi la noi.
Zei şi îngeri, creaturi ale groazei şi oameni nebuni, Stephen King şi Neil Gaiman - preferinţele mele în ale literaturii.
vreau si eu sa citesc ceva de gaiman, dar niciodata n-am stiut cu ce sa incep :))
RăspundețiȘtergereIncearca sa incepi cu o carte mai putin groasa, cum ar fi "Oceanul de la capatul aleii" pt ca s-ar putea sa nu iti placa Gaiman :)
Ștergere